"tell that someone that you love/what you're thinking of/if topmorrow never comes"

e frumos sa visezi,nu?asta facea si alexis,visa cu ochii deschisi la o vacanta in america,in timp ce asculta o melodie trista asezata in chaise-longue-ul ei preferat in camera ei intunecoasa cu iz de betisoare parfumate si se gandea cum ar fi daca...si a adormit cu intrebarea asta in minte.se visa intr-o metropola americana si se imagina trecand lent pe strazi pline puhoi de lume,iar cu toate ca era inconjurata de atata zambet si scipire,se simtea singura si straina.mersu-i hoinar a purtat-o prin oras pana la ore tarzii si trecea pe sub stalpii de lumina ce nu reuseau sa taie intunericul prea mult.la o distanta de doi stalpi de lumina,statea rezemat de o balustrada,un baiat,un brunet...parea sa se contopeasca cu intunericul si cu privirea-i dezolanta parca jelea ceva.parea ingandurat si parasit,dar a remarcat-o pe alexis trecand pe langa el si a oprit-o:"scuza-ma ca te abordez asa,dar astept de ceva vreme o fata si nu cred ca va mai veni.oricum,ii luasem un cadou si nu vreau sa il irosesc,asa ca daca il accepti mi-ar face mare placere sa ti-l daruiesc..."nu i se mai intamplase asa ceva.a luat cadoul,era o cutiuta neagra de catifea pe care trona inscriptionat in litere mari aurii "I love You!",si a plecat.zile intregi dupa aceea a admirat in tacere si cu patima bratara cu fluturasi din interiorul cutiei.multe seri trecusera de atunci si intr-una dintre ele,alexis se hotaraste sa iasa pe strada fara vreo tinta si porneste sa alerge nebun spre nicaieri strangand la piept bratara...se gandise la clipa asta de o mie si una de ori.a alergat prin intuneric pana a ajuns in dreptul unei case vechi si urate unde a strigat un nume frumos,ce parca nu se potrivea peisajului lugubru...nu vroia sa raspunda nimeni,se pare...oare asteptase acela pe alexis si vazabd ca nu mai ajunge,a plecat?se pare ca da...alexis privea la bratara de pe care zburasera fluturii si de la care izvora o lumina orbitoare,ireala.in urmatorul moment,simti cum revine pe lumea aceasta materiala si se trezeste cu o raza de soare pe ochii tristi si plansi,spulberandu-i visele...

si pentru mine una,sa nu ma supar...

nu-i asa c-am sa te prind intr-o noapte.. si am sa-ti atarn zambetul de-o stea, sarutul de-o supernova, ca cerul sa poate straluci ca tine.... nu-i asa c-am sa te sarut intr-o noapte pana cand marea isi va goli sarea pe stanci? nu-i asa c-am sa te prind intr-o noapte si-am sa te iubesc pana cand noaptea infinita va fi..?

i'm singing...just singing

cautam zilele trecute,un loc pentru mine si numai al meu,dar nu am mai gasit nicaieri,nici in parc,nici pe vreo strada laturalnica si nici macar la mine acasa.despre casa mea,mai stiam eu ca nu sunt foarte bine primita si ca peretii ma regurgiteaza cand imi tresar insectele din stomac sau din capul vesnic printre nori si in alta lume,dar in ziua in care simtirile mele o luasera razna,chiar nu aveam loc nicaieri si totul mi se parea ca se stramba la mine sau se holbeaza cu ochi reci si goi si straini si...si m-am imbracat in asa fel incat sa nu ma fac remarcata si am iesit din orbita pamantului si am colindat galaxia in lung si in lat,in vis.vis ce m-a dus pe nori si apoi pe stele si apoi pe luna si apoi pe soare si...si m-am trezit in iarba unde cazusem in amortire pret de cateva ore bune.se pare ca visarea are si ea dezavantajele ei...

paaaaa!

exista marsavie mai mare decat minciuna? neah...asta e incununarea tuturor marsaviilor,mama lor,creatoarea tuturor idioteniilor de pe lume... ma,frate,de ce toata lumea minte,ma?apucati-va,ma,de munca,ma!gasiti-va,frate,o ocupatie si impovarati-va timpul cu vreo chestie plicticoasa din viata voastra!si asta luati-o ca pe un sfat prietenesc,nu ca pe o amenintare,paranoicii,huo!v-ar placea,ma,sa va promita cineva ceva si sa va lase dupa aceea cu dosul in balta?tare ma tem ca nu.eu intreb,eu raspund.cand o sa aveti tupeul sa imi cereti vreodata socoteala pentru ce zic eu acum,sa imi dati un bip,va sun eu si stabilim o intalnire si discutam civilizat,ca suntem oameni,nu animale...nu stiu voi,dar eu sigur nu fac parte din regnul vostru stupid si prea idiot. cius!

drum spre nastere

mama,ce alerga pomii aia... wow cata forta,ce viteza,ce frumosi sunt cand alearga... sunt ca niste atleti,ca niste stele cazatoare pe o traiectorie indefinita... hiii...nu sunt singura si nu ma auzeam doar eu... gandeam si eu cu voce tare,ce?a? voua nu vi se intampla? oricum pomii aia fug asa de frumos... si trenul parca trage dupa el si norii si soarele si duce in spate toata lumea mea de vise,culori,fum de tigara,iz de vin nefiert,fara portocale si fara zahar.

eminescu

Febra zilelor lui eminescu o cuprinsese si pe alexis care acum mai mult ca oricand isi petrecea timpul prin vreo sala de lectura a vreunei biblioteci din oras,tinuta in loc de vreo carte uitata de vreme. Intr-o dupa-amiaza de ianuarie geros,a ramas asa cum obisnuia de o saptamana incoace si a citit pana a adormit.praful dintre cartile invechite si oboseala ii purtau gandurile departe in vis,printr-o metropola Americana aglomerata.parea ca se intoarce de la scoala,mergea in urma unei finite,a unui baiat,a unui brunet…acesta era agitat,pasea greu cu hainele-I grele si negre zapada proaspata.alexis grabea pasul odata cu el,parca puratata de o adiere rece,parca levita.ajunsese sa mearga in dreptul lui si a avut timp sa ii observe chipul perfect pret de o secunda.ii privea genele dese ce inconjurau ochii pe jumatate inchisi,iar alunita de sub geana stanga era atat de indrazneata.parea cu totul o umbra ratacita sau ratacind… Dupa acea secunda in care l-a admirat flamand,el a intors privirea spre ea si s-a oprit din avantu-i agitat al vietii.s-a uitat lung la ea si i-a rostit cu patima numele parca dorind sa spulbere iarna ce-i inconujura,iar ea nu numai ca nu a fost surprinsa,ci parca asta astepta de la fiinta asta nepamanteana.cuvintele erau de prisos,iar in tacerea iernii si-au pecetluit iubirea,atat cat diolvasera din ea,cu un sarut parca facut sa ii tinuiasca acolo,trasformandu-i in stane de piatra.momentul a facut ca cerul sa se desfaca si sa se porneasca o ploaie de carbuni incinsi care ii ocoleau pe cei doi amorezi. Acesta parea deznodamantul-cei doi impietriti intr-un sarut etern,dar in secunda urmatoare alexis a simtit o zguduitura neplacuta… -alexis,hai sa mergem.biblioteca se inchide,a rostit trezind-o un cineva,un baiat,un brunet…

mistery

is there something else more fullfiling than freedom? isn't this everything that we live for?this is everything we wait for,all of our life,but some of us are stopped in this process of releasing themselves.why should we be devoted to someone who retains us from showing who we are,or being the person we have always wanted,when you can always choose to be either alone,or in numberless short relations? but on the other side,i ask myself if love songs would still have a matter in this superficial world?what would happen if there wouldn't be anymore romance?would we be more sad?would fall have no reason anymore?would winter just fall down from the endless sky without impressing us? what a damn big fucking mistery....