sinistru

ma bantuiau sinistru dar bland si placut ochii lui ce schimbau marea in abanos si primavara in scoarta de lemn dulce... suspina adanc amoru-mi de copil pe rug de ani striviti si plangea amar sufletu-mi privind la marea de deasupra, si jeleam tot ce eram si ma cuprindea un dor si-as fi vrut sa intorc secunda ce-a gazduit cuvantul meu, dar iarasi eram singura si el ma lasase sa putrezesc langa copacul nostru...