...

asta e tot ce poate mintea mea...daca nu va convine,la revedere...:-H imi scot inima din piept, o gatesc pe carbuni si o dau unui trecator... il avertizez ca e rigida, ca a batut prea intens... o arunca,ma priveste,ma compatimeste, pleaca uitandu-se inapoi clatinand capul, zicandu-si ceva. acelasi lucru se intampla de cand nu ai mai vrut sa stai. ti-am ascuns pantofii, am plans, am cazut pe pat, ai plecat, m-ai parasit de tot. as fi vrut sa te parasesc eu, sa nu imi petrec acum timpul, toate noptile gandindu-ma la ce am facut gresit. de ce ai fost tu regizorul episoadelor nefaste ale zilelor mele? tu le-ai blestemat, tu le-ai facut asa, cand ai plecat.... stiu,asa cum stiu ca nu te voi mai recunoaste, voi inchide ochii daca ai sa treci prin fata mea, voi tine ochii stransi, imi voi stapani plansul, nu te voi injura pentru mahnirea mea.