eminescu

Febra zilelor lui eminescu o cuprinsese si pe alexis care acum mai mult ca oricand isi petrecea timpul prin vreo sala de lectura a vreunei biblioteci din oras,tinuta in loc de vreo carte uitata de vreme. Intr-o dupa-amiaza de ianuarie geros,a ramas asa cum obisnuia de o saptamana incoace si a citit pana a adormit.praful dintre cartile invechite si oboseala ii purtau gandurile departe in vis,printr-o metropola Americana aglomerata.parea ca se intoarce de la scoala,mergea in urma unei finite,a unui baiat,a unui brunet…acesta era agitat,pasea greu cu hainele-I grele si negre zapada proaspata.alexis grabea pasul odata cu el,parca puratata de o adiere rece,parca levita.ajunsese sa mearga in dreptul lui si a avut timp sa ii observe chipul perfect pret de o secunda.ii privea genele dese ce inconjurau ochii pe jumatate inchisi,iar alunita de sub geana stanga era atat de indrazneata.parea cu totul o umbra ratacita sau ratacind… Dupa acea secunda in care l-a admirat flamand,el a intors privirea spre ea si s-a oprit din avantu-i agitat al vietii.s-a uitat lung la ea si i-a rostit cu patima numele parca dorind sa spulbere iarna ce-i inconujura,iar ea nu numai ca nu a fost surprinsa,ci parca asta astepta de la fiinta asta nepamanteana.cuvintele erau de prisos,iar in tacerea iernii si-au pecetluit iubirea,atat cat diolvasera din ea,cu un sarut parca facut sa ii tinuiasca acolo,trasformandu-i in stane de piatra.momentul a facut ca cerul sa se desfaca si sa se porneasca o ploaie de carbuni incinsi care ii ocoleau pe cei doi amorezi. Acesta parea deznodamantul-cei doi impietriti intr-un sarut etern,dar in secunda urmatoare alexis a simtit o zguduitura neplacuta… -alexis,hai sa mergem.biblioteca se inchide,a rostit trezind-o un cineva,un baiat,un brunet…