prima poezie cu tine

tu:mi-as pune sarutarea in palma si-as chema vantul sa o imprastie pana la tine si daca nu as sti intr-o zi unde esti, mi-as pune sarutarea in palma si vantul o va conduce pana la tine... eu:as plati soarelui sa paleasca sa ramanem inconjurati de pantecul noptii, sa ne ingradim cu nimicuri spuse cu ochii, sa ne atingem cu flori de suflet presarate cu praf de stele. tu:as vrea sa ne sarutam unde se intalneste muntele cu marea sa le simtim maretia... eu:si sa ne fie viata farama de nor in palmele cat lumea sa le cuprindem maretia in cuvinte. tu:si din cuvinte sa rasara o noua lume, o lume ce crede in nimicuri si prin nimicuri fericita sa fie. tu:iar din fericirea ei se iau eu vlaga sa iti fac,poetule,leagan de vis si viata ca o lira sa ne cantam dragostea in rime fara vers...