18 ianuarie 2009

Ascultam cucul pendulului in seara aceea in care m-ai parasit si simteam cum imi sunt transate oe rand picioarele,deget cu deget,mainile-mi sangerau ca un robinet pe cand unghiile-mi erau smulse…asa era de ucigatoare durerea…animalul din ceasul ce-mi masura orele de moarte,canta parca un mars funebru ca pentru inmormantarea celor cateva farame din trupul meu chinuit,dar lipsea abundenta negrului,nu era prezenta nici macar o tusa de alb sau de violet.Nu erau nici flori,nici morminte,iar buzele mele,printre crapaturi,suspine si lacrimi inghemau versuri macabre cu iz de sifilis si cognac ieftin. Ultima ta privire mi-a ramas intiparita pe pielea neacoperita de materiale proaste, ca urma unui metal incins,iar semnul se intindea pe masuta ce ceasornicul batea orele ca secunde. Inelul din mana dreapta imi incoltise acum talia si ma sufocam,imi erau secate venele,iar din rosu se facuse pe rand,grena si negru sangele meu ce refuza si uitase sa mai alerge prin galeriile subcutanate.nu mi-ai amintit cat de mult ma iubesti,dar nici nu ti-as fi crezut juramintele mincinoase,insa pentru ca dupa ce ti-ai fi incheiat pledoaria despre o dragoste urata si m-ai fi sarutat cu nesatul unui adolescent,cred ca mi-as fi calcat inca o data inima in picioare,si asta numai pentru tine,calaule! Biblioteca din capela ce-mi expunea acum trupul,era nesfarsita,iar fiecare carte imi parea ca plange de dorul tau.tavanul picura asupra mea stropi de somnifer tare,iar asta imi acutiza starea letargica. Te-am mai strigat o data stins,agonizand,iar cand ecoul s-a perpetuat spre ziduri repetand in van,m-am ridicat la ceruri pana in raiul poetilor unde am scris neincetat,iar hartia papirusului s-a coborat pana la tine,pe pamantul de pe care ma gonisei.versurile mele au ajuns la inima ta si ca pe cositele priteselor din povestile cu zmei si finaluri lacrimogene,te-ai ridicat pe norisorul meu dupa ce ai spart lacatul portilor massive ale imparatiei celor drepti.ne-am apropiat privindu-ne in cohii atat de incercanati,iar instantaneu Soarele a apus si in fata noastra s-a intins o sala de judecata. Eu eram in primul rand de scaune,iar tu in locul inculpatului si deasupra noastra doua lumini puternice ca niste refelctoare. Judecatorul nins,de o varsta cu lumea,a rostit solemn si repede o sentinta,iar podeaua s-a desfacut inghitindu-te ca un animal infometat si te-a dus intr-o celula clocotinda.de teama de anu te pierde,am ucis cu sagetile ochilor pe atotputernicul si am fost trimisa langa tine unde ne-am consumat iubirea sfanta.