bal

Am visat aseara un castel.pe auriul placutei de la poarta atat de masiva am vazut scir cu negru numele acum al nostru.am zambit a satisfactie si am pasit pavajul curat ce ma ducea mai aproape de marea constructive ce-mi parea si mai impunatoare cu fiecare pas. Ferestrele conturate cu vopsea neagra,infundate cu draperii grele,rosii,imi pareau ca plang sau se incrunta is ma speria infatisarea macabre ce o dadeau casei inconjurate de aura neagra a noptii,dar ii zambeam pentru ca ma facea mai aproape de tine,era locul nostru. Am ajuns la usa casei,iar fiecare frunza de pe ramurelele de Regina-noptii pline de parfum,rasucite pe pilonii solemni ai foisorului de la intrare,parca doreau sa ma opreasca sa intru in casa.mi se impotriveau si pantofii,iar rochia mea de bal imi soptea sclipind secrete din spatele catifelei verzi ce ma imbraca pentru evenimentul din seara aceea. Noaptea imi trimitea murmuraturi si zumzet,semnale de alarma,toate vietatile imi rosteau numele,iar stelele se aprinsesera asa de tare incat cerul se luminase ca ziua,desi se bateau orele miezului noptii in ceasul vechi de deasupra pragului pe care mai trebuia sa il trec pentru a ajunge la tine,iubite… Trena rochiei mele facea o ultima sfortare sa ma opreasca,se agata de scara ce-mi paruse infinitasi ma tintuia doar pentru un moment si ma eliberam repede de micul impediment. Intr-un mare final pantrund in holul luminat,cald,dar atat de gol al palatului ce-mi inunda timpanele cu muzica clasica si ma imbia sa imi las capa de satinnegru brodat ca de doliu pe vreunul din bratele statuilor dezgolite si triste ce alternau cu tablourile cél?bre ce umpleau peretii de cuoarea untului impodobiti cu lambriuri vechi inflorite si tapet rosu burgundia pe jumatate. Zambetul nu imi slabea obrajii,dar inima imi salta de frica,sangele-mi pulsa incheieturile subtiri,iar bratara de argint cu stelute albastre imi tresarea,insa eu paseam inainte,ajungand sa urc scarile frontale.balustradele ce ascundeau priviri rugatoare,covorul prins in dreve aurii de scari ma conducea cu greu spre camera unde stiam ca vei fi. Am pasit prin coridorul dintre camerele de la finele scarilor si luminile dintre usile dormitoarelor nu erau de ajuns sa dezobscurizeze negura deasa. Nerabdatoare sa te vad,sa ma asigur ca totul e bine,am intrat in prima camera ce imi servea doar o veioza cat o stea intr-un abis,la fel si a doua si a treia,oana cand inima a inceput sa bata sa imi rupa corsetul strans al rochiei si picuri reci si fierbinti imi atingeau albul pielii sanilor din decolteul patrat imbratisat de manecile bufante ale vesmintelor mele. Te-am gasit.te-ai ridicat de pe cearceafurile rosii de matase.aveai butonii de sidef ai camasii desfacuti,iar pieptul iti zvacnea furios pe cand al meu tinea inima mea inchisa,moarta.ochii imi picurau lacrimi arzatoare,plamanii refuzau sa respire aerul camerei prea inchis,cald…era aerul tau si al ei.nu te-am gasit singur,ea iti tinea buzele peste ale ei cu ochii inchisi,iar locul meu de pe partea dreapta a patului,cel de langa noptiera mereu ocupata cu o sticla de vin rosu,doua pahare si una din cartile surorilor bronthe,nu era gol asa cum speram sa il gasesc,in pofida presimtirii sumbre pe care mintea mea ma forta sa o admit. Ti-am rostit inlemnita doua cuvinte pe care tu le primeai zilnic din gura mea,dar care acum imi pareau straine,seci,parca nu vroiam sa le zic,dar totusi le ziceam,iar fulgerator am iesit din camera alerfand inapoi prin coridorul interminabil,pe scarile ce acum ma impingeau,printre sculpturile goale. Am fugit in pivnita casei noastre.cu greu m-am lasat convinsa de picioare sa intru in racoarea din galeria infricosatoare.mi-era invadat nasul de miros de insecte moarte si putrede,de vin nefermentat si de sange amestecat cu…otrava.asta cautam.otrava spurcata sa imi spal corpul de tine.am apucat nervoasa si tremuranda toiul cu substanta albastra pe care aveam sa o savurez.tu te-ai oprit in usa beciului groazei sa privesti spectacolul,iar eu privindu-te doar cu ochii simturilor,am crezut ca rajesti a placere vazandu-ma in halul acela numai pentru tine,iar dup ace am golit sticluta m-am intors sit u plangeai.in secunda urmatoare am imbratisat pamantul a “Dumnezeu sa ma ierte!”…nu ca as fi pacatuit prin sinucidere,ci pentru ca te-am iubit prea mult…mult prea mult...