vineri, ianuarie 9

multumesc

ti-am promis ca nu iti voi uita ochii, pielea,atingerile, dar cand noaptea a ramas doar o amintire, m-ai uitat tu primul. cate zile-ai irosit... cate cuvinte ce-mi alinau sufletul.... cate mangaieri... ma mai tii minte? as vrea sa fi stiut atunci tot ce stiu acum si sa o las pe ea sa te incalzeasca in patu-ti de piroaie... regret doar ca acum te invinuiesc pe tine, ca acum imi incrustez pielea fetei si-asa triste, cu lacrimi arzatoare ce pasesc ca pe sine, ca noptile imi sunt zile goale, ca sufletul imi e pe patul vreunui spital din strainatate... sper ca esti mandru de ce ai facut, as mai vrea o sansa, sa te privesc in ochi si sa lovesc cu genele inima ta, sa te trezesc din mirajul ce te-a cuprins... sa iau mintea ta de amnezic si sa o scurg de vraja, sa iau ochii tai schimbatori sa ii descarc de amintiri, sa sterg gura ta de saruturile ei... sa sorb din palmele tale toate saruturile mele, sa-ti multumesc de o mie de ori ca mi-ai facut zilele de miere si noptile de clestar negru....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu