adio...

Iubitul meu,baiatul vietii mele pierdute,m-am intors pentru cateva ore,zile,saptamani,luni,ani,decenii...in locul unde ne-am inatalnit,desi acum e iaran.Paseam,parca,pe urmele tale de pe plaja.Era pustiu,asa cum e viata fara tine... De fapt,in afara de mine mei era cineva acolo,pe plaja...Un baiat....Picta,in picioare cu sevaletul infipt in nisipul rece pe un trepied.fixa marea,vantul sufla dinspre nord si baiatul se strangea uneori in pelerina lui violeta.Cand am ajuns in spatele lui nici nu m-a remarcat.Contempla marea.La mici intervale de timp inmuia penelul intr-o cescuta veche de cupru si schita cateva trasaturi lejere.Penelul lasa in urma sa umbra unei obscuritati extrem de palida,pe care vantul o usca indata ,readucand la suprafata albul de dinainte.Desi baiatul prepatase o multime de culori vii,le asezase pe o masuta plianta.In ceasca de cupru se afla apa de mare ,iar pe sevalet nimic...Fara sa-l salut,i-am zis:"-De ce nu folosesti culorile pe care le-ai pregatait?"Cuvintele mele l-au trezit brusc."Sa nu te misti!"a zis.A apropiat penelul de buzele mele si a trasat o miscare ampla."Picta marea cu marea." Iubitule,te-am mintit...Nu era niciun baiat,nicio pelerina,niciun penel,nicio culoare...Era doar amintirea muta a iubirii noastre.Haloul iubirii... Adio,iubitul meu,adio....