schimbare

M-am intors zilele trecute undeva unde nu mai fusesem de trei ani,intr-un loc unde parea ca se oprise timpul in loc,iar drumurile pareau inchise civilizatiei,dar care m-a uimit prin modul in care totul evoluase,de la strict,pur,solid taranesc,la viitor domeniu european. Cea mai mare dezamagire mi-a produs-o disparitia ulitelor desfundate.Unde imi mai plimb eu picioarele desculte prin tarana incinsa de prea mult soare?Pe unde mai alerg eu spre soare?Pe unde mai trec caii in liniste fara a ma deranja de la sesiunea de citit din camera racoroasa care dadea inspre strada? Modernizarea are si ea dezavantajele ei… Dupa dezamagirea sufrita am plecat prin sat sa revad locurile pe care odata obisnuiam sa le iubesc pana la ultimul fir de iarba si tarana,dar in loc sa ma intalnesc cu batranii mei iubiti,m-au asaltat alti tineri,care nu numai ca nu imi pareau cunoscuti,dar nici foarte ospitalieri nu ii vedeam prin ochii mei ageri de critic acid,iar surprinsa am fost cand mi-a fost rostit numele de fiintele ce isi aveau originile asemanatoare alor mele. Le-am raspuns politicos,cum obisnuiesc cu orice strain,dar afisam doar o politete rece,necaracteristica-mi.Dupa festivitatea prezantarilor care mi-a trecut pe la urechi ca o melodie indiferenta,oribila,am purces la drumul orbeste stiut,care ducea la casa celei cu care mergeam adesea la cismea sa ne racorim talpile incinse,iar in locul radioului pe care adoram s ail ascult cand o vizitam,am auzit acorduri de sistem neofantezist,care nu mai canta muzica popular sau nu mai anunta ora exacta,ci elabora in aerul nepoluat,nemodernizat,singurul stravechi,muzica electronica la moda in pub-urile din marile capitale. Am remarcat stupefiata ca daca in trecut faceam schimb de haine sau casete audio,acum tot ce mai impart cu gasca,de care imi fusese atata dor,o tigara sau cel mult o melodie de pe telefoanele multifunctionale,de ultima generatie. As fi vrut ca macar locul asta sa fi ramas nepatinat de timp si de trecerea inexorabila a lui,dar se pare ca zeii tehnologiei nu numai ca nu m-au ascultat,dar au trecut pe acolo lasand in urma lor distrugere,profanare a unor tinuturi candva de vis,din care a mai ramas doar ecoul pe care il trimite padurea de pe malul vecin al Jiului unde adesea am mers sa ne eliberam de tot ce ar fi putut tulbura mintile noastre de copii si inimile noastre de martori ai propriei raufaceri. As fi vrut sa vad un film bulgaresc bun,dar antenele ce transmiteau televiziunea prin satelit nu mi-au dat voie,mi-au rapit si aceasta placere,asa ca nu imi ramane decat sa ma urc in masina pe care acum eu o conduc,ca dovada a cresterii mele,si sa ma intorc in oras,un loc asemanator cu ce avea sa devina satul de unde plec acum,spre a nu ma mai intoarce,pentru ca nu mai reprezinta un loc de relaxare,un loc ferit de marginile orasului unde in week-end se aduna puhoi de masini si aerul e inundat de manele,gratare,bere,injuraturi si alte component a ceea ce se numeste comunitatea tolerata a orasului meu,minoritatea,rromii,vesnicii nedreptatiti,tiganii. Ar trebui sa fac si eu ca ei,sa imi gasesc un loc al meu peste tot,sa ma mut din loc in loc ca ei,cu corturi,masini de o extravaganta ostentativa,si turnulete si sa ma simt oriunde acasa,sa ma cert cu oricine mi se impotriveste pentru un lucru care sigur nu imi apartine sau contrazice orice alta lege,decat pe a mea.